O introducere în lumea Invenţiilor

Într-o societate independentă în gândire şi acţiune, cu economie de piaţă, invenţiile pot apare în orice moment. Multe invenţii au fost rezultatul unui lung proces de evoluţie, bazându-se pe altele anterioare ori fiind reinventate. Invenţiile ne fac viaţa mai uşoară!… De când ne ştim, începând cu uneltele de piatră (circa 500.000 î.H.) până la discurile blue ray şi multe altele în zilele noastre, invenţiile au schimbat lumea. Ele sunt acte de imaginaţie creatoare.

Protecţia ideilor originale şi a invenţiilor a devenit, în economia contemporană bazată pe cunoaştere, o problemă esenţială. Marile corporaţii, dar şi micile afaceri sau firme nou înfiinţate folosesc brevetele pentru a-şi proteja ideile şi avantajul competitiv. Şi universităţile folosesc din ce în ce mai mult sistemul de brevetare pentru protecţia şi exploatarea comercială a rezultatelor cercetării ca şi pentru a facilita transferul de tehnologie către parteneri din industrie.

Primele reglementări cu privire la protecţia invenţiilor datează din secolul XV, în anul 1474 fiind adoptat Statutul inventatorilor din Veneţia. În decursul timpului au urmat Legea engleză asupra monopolului (1624), Legea americană asupra brevetelor (1790) şi Legea franceză (1791).

Documentele atestă că istoria protecţiei creaţiei tehnice, pe teritoriul României, începe cu secole în urmă ca o necesitate obiectivă a meşteşugarilor şi breslelor pentru a-şi asigura folosirea meşteşugului, în paralel cu alţii sau exclusiv. Primele drepturi au fost acordate de către domnitor sau biserică, sub denumirea de danie, miluire, întărire, în secolele XIII – XIV. În a doua jumătate a secolului XVIII, o dată cu începuturile industriei în România, se foloseşte termenul privilegiu ca formă de protecţie a unor drepturi. Primul proiect de lege asupra brevetelor de invenţie datează din anul 1860, câteva alte proiecte mai fiind propuse în următoarele decenii. Prima lege privind “brevetele de invenţiune” din România a fost promulgată prin Decret Regal în anul 1906, moment care marchează şi înfiinţarea “Biroului pentru aplicarea legii brevetelor de invenţiune”, ce va deveni în 1920 “Oficiul Proprietăţii Industriale”. Legea brevetelor din 1906, cu modificări ulterioare, avea să fie în vigoare peste 60 de ani. În 1991 a fost adoptată Legea 64 privind brevetele de invenţie, armonizată cu legislaţia europeană. Stiloul, insulina, electroscopul, invenţiile lui Aurel Vlaicu sau Henri Coanda sunt doar o mică parte din aportul ţării noastre la procesul de evoluţie a Lumii, România fiind recunoscută pe plan mondial pentru invenţii din domeniile medicinei, aeronauticii şi nu numai. Zeci de invenţii româneşti sunt premiate cu diplome şi medalii la expoziţiile şi târgurile de inventică de la Bruxelles, Geneva, Paris sau Moscova.

O invenţie reprezintă o soluţie nouă la o problemă de ordin tehnic. Aceasta se poate referi la crearea unui dispozitiv, produs sau metodă complet nou, sau poate fi o suită de îmbunătăţiri aplicată unui produs sau unei metode cunoscute. Un brevet este un drept exclusiv acordat pentru o invenţie ce este nouă, presupune o activitate inventivă şi poate fi aplicată industrial. Brevetul îi conferă deţinătorului dreptul exclusiv de a preveni sau opri alte persoane de la producerea, utilizarea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importarea unui produs sau a unei metode bazată pe invenţia brevetată, fără a avea acordul titularului. Drepturile exclusive oferite de un brevet pot fi deosebit de importante pentru firmele inovatoare, oferindu-le avantaje semnificative în competiţia de pe piaţă:

  • poziţia puternică pe piaţă;
  • profit mai mare sau orientare către investiţii;
  • cesionarea sau licenţierea brevetului, cu scopul de a dobândi venituri suplimentare;
  • accesul pe pieţe noi
  • diminuarea riscurilor de contrafacere;
  • o imagine favorabilă pentru firma Dumneavoastră.

Primul pas pentru brevetarea unei invenţii este elaborarea unei cereri de brevet şi depunerea la oficiul naţional de brevete (OSIM). Acţiunea de elaborare a unei cereri de brevet este realizată, în general, de un consilier în proprietate industrial care vă va reprezenta interesele în timpul procesului de examinare. Termenul de protecţie este de 20 de ani de la data înregistrării cererii, cu condiţia plăţii taxelor de menţinere în vigoare a brevetului.

Elaborarea unei cereri de brevet şi drumul acesteia până la stadiul de brevet acordat constituie o problemă complexă. Solicitarea protecţiei prin brevetare presupune:

  • efectuarea unei cercetări a stadiului existent al tehnicii;
  • redactarea revendicărilor şi a descrierii complete a invenţiei;
  • păstrarea legăturii cu oficiul naţional de brevete, mai ales în timpul examinării individuale a cererii de brevet;
  • efectuarea modificărilor necesare cererii de brevet, conform cerinţelor oficiului.

Chiar dacă asistenţa legală sau tehnică nu este obligatorie, aceasta este totuşi recomandabilă. Este de preferat să vă bazaţi pe un consilier de brevete, care are atât cunoştinţe temeinice privind legislaţia referitoare la brevete, cât şi experienţa necesară în domeniul tehnic al invenţiei respective.

Brevetele reprezintă drepturi teritoriale, ceea ce înseamnă că o invenţie este protejată doar în ţările sau regiunile unde s-a solicitat şi obţinut brevetarea. Există trei căi principale pentru a solicita protejarea prin brevetare în străinătate:

  • calea naţională - puteţi solicita oficiului naţional de brevete al fiecărei ţări de interes;
  • calea regională - când un număr de ţări sunt membre ale unui sistem regional de brevete, puteţi solicita protecţie, aceasta având efect pe teritoriul tuturor acestor ţări sau doar ale unora dintre acestea, prin înregistrarea unei cereri de brevet la oficiul regional de brevete respective;
  • calea internaţională - dacă firma dumneavoastră doreşte să aibă posibilitatea de protejare a unei invenţii într-un număr de ţări membre ale Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor, înregistrând o cerere internaţională puteţi solicita, în acelaşi timp, protejarea prin brevetare pentru o invenţie în peste 125 ţări member.

Informaţia din literatura de brevet reprezintă o sursă unică de informaţie tehnică, pe care societăţile o pot socoti foarte valoroasă pentru planul lor strategic de afaceri. Cele mai importante invenţii sunt prezentate publicului pentru prima dată doar atunci când brevetul sau cererea de brevet este publicată. Astfel, cercetările din brevete şi cereri de brevet publicate ar trebui să reprezinte o parte din începutul activităţilor de cercetare şi dezvoltare ale oricărei firme.
Între 15 şi 25% din eforturile de cercetare sunt eforturi inutile pentru că acele invenţii (ignorate de dezvoltatori) au fost deja brevetate. Prin activitatea de conştientizare în domeniul brevetelor şi informarea cu privire la modalităţile de cercetare pentru identificarea brevetelor existente, aceste lucruri pot fi evitate.